Activități curente: Reprezintă acele activități de producție, comerț sau prestări de servicii și operațiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi: continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; efectuarea operațiunilor de încasări și plăti aferente acestora; asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.

Administrator judiciar: Este practicianul în insolvență desemnat să administreze procedura insolvenței pe durata perioadei de observație și de reorganizare.

Administrator judiciar provizoriu: Administratorul judiciar desemnat de către judecătorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, cu titlul provizoriu, până la confirmarea sau înlocuirea sa în cadrul primei adunări a creditorilor.

Administrator special:  Este persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților debitorului, împuternicită să le reprezinte interesele în procedură și, atunci când debitorului i se permite să își administreze activitatea, să efectueze, în numele și pe contul acestuia, actele de administrare necesare.

Adunarea creditorilor: Organul prin care creditorii îndreptățiți să participe la procedură iau decizii, prin vot, raportat la cuantumul creanței lor.

Averea debitorului: Reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor sale patrimoniale, inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenței.

Buletinul procedurilor de insolvență: Este publicația editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii de insolvență, precum și a altor acte care, potrivit legii, trebuie publicate.

Categorie de creanțe defavorizate: Este considerată a fi categoria de creanțe pentru care planul de reorganizare prevede o reducere a cuantumului creanței sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este îndreptățit sau o reducere a garanțiilor ori reeșalonarea plăților în defavoarea creditorului, fără acordul expres al acestuia.

Cauză de preferință: Reprezintă un drept special acordat unui anumit creditor de a-și satisface creanțele cu prioritate față de alți creditori. Acest drept este conferit prin intermediul unor garanții reale, cum ar fi privilegiile, ipotecile și gajurile.

Cerere comună de deschidere a procedurii insolvenței: Este cererea formulată de debitor sau creditor, având drept scop deschiderea procedurii insolvenței în mod concomitent împotriva a doi sau a mai multor membri ai grupului de societăți, în cadrul unor dosare separate, repartizate spre soluționare aceluiași judecător-sindic.

Cerere de admitere a creanțelor: Este cererea formulată creditor în vederea înscrierii creanțelor sale în tabelul preliminar sau suplementar de creanțe. Cererea cuprinde: numele sau denumirea creditorului, domiciliul sau sediul, suma datorată, temeiul creanței, mențiuni cu privire la eventualele cauze de preferință. La cerere trebuie anexate documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de cauze de preferință.

Cerere introductivă: Cererea de deschidere a procedurii insolvenței, introdusă la tribunal de către debitor sau unul sau mai mulți creditori.

Comitetul creditorilor: Este un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre cei cu drept de vot, cu creanțele beneficiind de cauze de preferință, creanțele bugetare și chirografare cele mai mari, prin valoare; comitetul este desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic și ales de către adunarea creditorilor și are o serie de atribuții operative în cadrul procedurii.

Cont bancar unic: Contul deschis la o unitate a unei bănci, din care se fac plățile pe durata procedurii insolvenței, pe bază de dispoziții emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.

Coordonare procedurală: Reprezintă setul de măsuri menite să coreleze procedurile de insolvență deschise împotriva membrilor unui grup de societăți, cu scopul de a asigura celeritatea și armonizarea procedurilor, precum și minimizarea costurilor.

Contracte în derulare: Reprezintă acele contracte care nu au fost executate în totalitate sau substanțial de toate părțile la data deschiderii procedurii insolvenței.

Contracte în derulare esențiale: Reprezintă contractele în derulare necesare pentru continuarea activității curente, inclusiv cele care au ca obiect furnizarea unor bunuri sau servicii, a căror suspendare ar duce la întreruperea activității (contracte de leasing, licență, franciză, furnizare de energie electrică, apă, telecomunicații, gaze etc.).

Controlul asupra unei societăți: Este capacitatea de a determina sau influența în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară și operațională a unei societăți sau deciziile la nivelul organelor societare. O persoană va fi considerată ca deținând controlul atunci când: a) deține în mod direct sau indirect o participație calificată de cel puțin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăți și niciun alt asociat sau acționar nu deține în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot; b) deține în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societății respective; c) în calitate de asociat sau acționar al respectivei societăți dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administrație, conducere sau supraveghere.

Consumator captiv: Este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul. Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, în condițiile în care creanțele curente îi sunt achitate.

Convenție de plată: Înțelegerea între debitor și creditor privind stingerea în una sau mai multe tranșe a obligațiilor la alte termene decât cele scadente conform prevederilor contractuale sau legale.

Cotă falimentară: Procentul din valoarea creanței pe care creditorii îl primesc în urma valorificării activelor debitorului în cadrul procedurii de faliment, în situația în care creanțele nu mai pot fi acoperite integral.

Creanță certă: Creanța a cărei existență este necontestată și recunoscută de debitor sau stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Creanță exigibilă: Creanța care a ajuns la scadență și poate fi solicitată de creditor pentru a fi plătită de debitor.

Creanță lichidă: Creanța a cărei valoare este determinată sau determinabilă pe baza unor documente sau acte juridice, de exemplu o creanță care are ca obiect o sumă de bani determinată sau o creanță care implică o cantitate determinată de bunuri generice.

Creanțe bugetare: Reprezintă creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora. Își păstrează această natură și creanțele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită.

Creanțe care beneficiază de o cauză de preferință: Sunt acele creanțe care sunt însoțite de un privilegiu sau de un drept de ipotecă sau de drepturi asimilate ipotecii sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garant față de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferință. În cazul în care debitorul este terț garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferință va exercita drepturile corelative numai în ceea ce privește bunul sau dreptul respectiv.

Creanțe chirografare: Sunt creanțele care nu beneficiază de nici o cauză de preferință.

Creanțe în litigiu: Reprezintă creanțele a căror existență sau întindere este contestată și în privința cărora nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă până la data deschiderii procedurii de insolvență.

Creanțe salariale: Sunt creanțele ce izvorăsc din raporturi de muncă și raporturi asimilate între debitor și angajații acestuia. Aceste creanțe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanțe de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Creditor îndreptățit să participe la procedură:  Este acel titular al unui drept de creanță asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanței, în urma admiterii căreia acesta dobândește drepturile și obligațiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum și prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declarațiile de creanță, salariații debitorului.

Creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței: Este creditorul a cărui creanță asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanță certă, în sensul prezentei legi, se înțelege acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși valoarea-prag.

Creditori chirografar: Sunt creditorii debitorului înscriși în tabelele de creanțe care nu beneficiază de o cauză de preferință. Sunt creditori chirografari și creditorii care beneficiază de cauze de preferință, ale căror creanțe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deținute, pentru partea de creanță neacoperită.

Creditori cu creanțe curente: Sunt acei creditori ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care au dreptul de a li se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă.

Creditori indispensabili: Sunt furnizorii care nu pot fi înlocuiți în condiții economice sau financiare rezonabile, raportat la continuarea activității debitorului.

Data deschiderii procedurii: Reprezintă data pronunțării încheierii judecătorului-sindic prin care se dispune deschiderea procedurii insolvenței, ca urmare a cererii de deschidere a procedurii formulată de debitor sau creditor.

Denunțarea unui contract: Actul prin care una dintre părțile contractante declară unilateral încetarea contractului, în condițiile prevăzute de lege sau de contract.

Descărcare definitivă de obligații: Reprezintă stingerea diferențelor dintre datoriile existente la data deschiderii procedurii și a datoriilor reduse printr-un plan de reorganizare, ca urmare a închiderii procedurii pentru motivul îndeplinirii cu succes a planului propus în condițiile legii. În cazul falimentului, aceasta operează în baza hotărârii definitive de închidere a procedurii.

Dreptul de administrare al debitorului: Dreptul debitorului de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, prin administratorul special desemnat de către adunarea acționarilor sau asociaților, în limitele și sub supravegherea impuse de lege. În cazul în care judecătorul dispune ridicarea dreptului a administrare al debitorului, administrarea activității și a bunurilor se face de către administratorul judiciar. Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune deschiderea falimentului, administrarea fiind preluată integral de către lichidatorul judiciar.

Executare silită: Procedura prin care creditorul obține, cu ajutorul organelor de executare, realizarea drepturilor sale recunoscute printr-un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu își îndeplinește voluntar obligațiile.

Finanțare intermediară: Înseamnă orice finanțare, inclusiv constituire de garanții, credit furnizor cu termen de plată mai mare de 90 de zile, acordată de un creditor existent sau un creditor nou pe durata perioadei de observație, în procedura insolvenței. Aceasta trebuie să fie rezonabilă și imediat necesară pentru ca activitatea debitorului să se poată derula în continuare sau pentru ca valoarea afacerii debitorului să fie păstrată ori sporită.

Finanțare nouă: Înseamnă orice finanțare, inclusiv constituire de garanții, credit furnizor cu termen de plată mai mare de 90 de zile, acordată de un creditor existent sau un creditor nou, în vederea punerii în aplicare a unui plan de reorganizare și inclusă în acesta.

Fond de comerț: Reprezintă ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenții, vad comercial), utilizate de un operator economic în vederea desfășurării activității sale.

Garanție: Mijloc juridic prin care se asigură îndeplinirea unei obligații, oferind creditorului dreptul de a valorifica anumite bunuri ale debitorului în caz de neplată.

Insolvența: Este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile și care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă.

Încheiere: Actul procedural prin care instanța soluționează o cerere incidentală sau dispune măsuri în cursul procesului, fără a soluționa fondul cauzei.

Judecător-sindic: Judecătorul din cadrul tribunalului căruia i s-a repartizat aleatoriu dosarul de judecată având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor sau creditor.

Grup de societăți. Înseamnă două sau mai multe societăți interconectate prin control sau prin deținerea participațiilor calificate.

Instanță: Organul judiciar competent să soluționeze litigiile și să pronunțe hotărâri în materie civilă, penală, administrativă sau comercială.

Lichidator judiciar: Este practicianul în insolvență desemnat să administreze procedura falimentului.

Lichidator judiciar provizoriu: Lichidatorul judiciar desemnat de către judecătorul-sindic prin sentința de deschidere a procedurii falimentului, cu titlul provizoriu, până la confirmarea sau înlocuirea sa în cadrul primei adunări a creditorilor.

Membru al grupului: Poate fi oricare din societățile grupului, indiferent dacă este societatea-mamă sau un membru controlat al grupului.

Membru controlat al grupului: Este acea societate controlată de societatea-mamă.

Obligația de cooperare: Reprezintă îndatorirea instanțelor și a practicienilor în insolvență de a asigura coordonarea procedurală în cazul grupului de societăți, prin schimb de informații, deschiderea concomitentă a procedurilor de insolvență, fixarea corelată a termenelor procedurale etc.

Organele procedurii: Organele care aplică procedura insolvenței sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.

Participație calificată: Înseamnă fracțiunea de capital cuprinsă între 20% și 50% deținută de către o persoană în altă societate.

Patrimoniu: Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând unei persoane fizice sau juridice.

Perioada de observație: Este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenței și data confirmării planului de reorganizare sau, după caz, a intrării în faliment.

Perioada suspectă: Reprezintă oricare dintre intervalele prevăzute de lege, anterioare deschiderii unei proceduri de insolvență, în care sunt încheiate acte sau operațiuni frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, supuse verificării potrivit prevederilor legii.

Plan de reorganizare: Documentul care conține măsurile propuse pentru redresarea debitorului și plata datoriilor către creditori în cadrul procedurii de insolvență.

Prezumție: Concluzie dedusă de lege sau de instanță dintr-un fapt cunoscut pentru a stabili existența unui fapt necunoscut.

Prezumție relativă: Prezumția care poate fi răsturnată prin proba contrară, adică prin prezentarea de dovezi care să demonstreze contrariul.

Procedură: Ansamblul de reguli și etape legale care trebuie urmate pentru a soluționa o cauză în fața instanței sau pentru a realiza un act juridic.

Procedura falimentului: Este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Procedura generală: Reprezintă procedura de insolvență prin care un debitor intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Procedura simplificată: Reprezintă procedura de insolvență prin care debitorul care îndeplinește anumite condiții (nu deține nici un bun în patrimoniu sau documentele contabile nu pot fi găsite sau nu mai are organe de administrare sau nu mai are un sediu social valabil etc.) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 20 de zile.

Practician în insolvență: Este un profesionist liberal, licențiat în științe economice sau în drept, care, în urma unor examene și a unui stagiu de pregătire profesională dobândește această calitate, fiind înscris în tabloul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR). Practicienii în insolvență își desfășoară activitatea prin cabinete individuale sau societăți civile profesionale.

Profesie liberală: Este profesia exercitată în baza unei calificări profesionale, cu titlu personal, pe propria răspundere și în mod independent, implicând activități de natură intelectuală în interesul clientului și servind interesul public. Caracteristice pentru aceste profesii sunt: existența unui cod de etică, pregătirea profesională continuă și confidențialitatea relațiilor cu clientul.

Programul de plată a creanțelor:  Este graficul de achitare a creanțelor, menționat în planul de reorganizare, care include: a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor; dar nu mai mult decât sumele datorate conform listei creanțelor afectate sau tabelului definitiv de creanțe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință sumele vor putea include și dobânzile; b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor insolvenței: Raportul întocmit de administratorul judiciar în termen de 40 de zile de la data desemnării sale, cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum și cu privire la posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activității debitorului.

Răspundere civilă: Obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altor persoane prin fapta sa ilicită, prin intermediul despăgubirilor.

Răspundere penală: Obligația unei persoane de a suporta consecințele legale ale săvârșirii unei infracțiuni, constând în aplicarea unei pedepse prevăzute de lege.

Reorganizare judiciară:  Este procedura ce se aplică debitorului în insolvență, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat: a) restructurarea operațională sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului.

Sediu: Este orice punct de lucru în care debitorul exercită, cu mijloace umane și materiale și cu caracter netranzitoriu, o activitate economică.

Sentință: Hotărârea pronunțată de instanța de judecată prin care se soluționează fondul unei cauze civile sau penale.

Societate: Înseamnă orice entitate de drept privat constituită în temeiul Legii societăților nr. 31/1990.

Societate-mamă: Este societatea care exercită controlul sau influența dominantă asupra celorlalte societăți din grup.

Supravegherea exercitată de administratorul judiciar: În condițiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activității acestuia, avizarea prealabilă atât a măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât și a celor menite să conducă la restructurarea sau reorganizarea acestuia și urmărirea operațiunilor efectuate în baza avizului prealabil. Avizarea se efectuează având la bază o raportare întocmită de către administratorul special, care menționează și faptul că au fost verificate și că sunt îndeplinite condițiile privind realitatea și oportunitatea operațiunilor juridice supuse avizării. Supravegherea operațiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat cel puțin cu privire la următoarele operațiuni: a) plățile, atât prin contul bancar, cât și prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecărei plăți, fie prin instrucțiuni generale cu privire la efectuarea plăților; b) încheierea contractelor în perioada de observație și în perioada de reorganizare; c) operațiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse privind recuperarea creanțelor; d) operațiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc.; e) tranzacțiile propuse de către debitor; f) situațiile financiare și raportul de activitate atașat acestora; g) măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de muncă; h) mandatele pentru adunările și comitetele creditorilor ale societăților aflate în insolvență la care societatea debitoare deține calitatea de creditor, precum și în adunările generale ale acționarilor la societățile la care debitorul deține participații; i) înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societății la care debitorul deține participații sau grevarea de sarcini ale acestora.

Tabelul definitiv de creanțe: Este tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanțe cuprinde, pe lângă creanțele născute anterior deschiderii procedurii, și creanțele născute în perioada de observație, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă și rangul de prioritate al creanței.

Tabelul definitiv consolidat de creanțe: Cuprinde totalitatea creanțelor care figurează ca admise în tabelul definitiv de creanțe și cele din tabelul suplimentar necontestate, precum și cele rezultate în urma soluționării contestațiilor la tabelul suplimentar. În situația în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv consolidat cuprinde: totalitatea creanțelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanțe, cele din tabelul suplimentar necontestate, cele rezultate în urma soluționării contestațiilor la tabelul suplimentar, din care se deduc sumele achitate pe parcursul derulării planului de reorganizare.

Tabelul preliminar de creanțe: Cuprinde toate creanțele scadente sau nescadente, sub condiție sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de prioritate, iar în situația creditorului aflat în procedura insolvenței se arată și administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se înregistrează și creanțele născute după deschiderea procedurii și până la momentul intrării în faliment.

Tabelul suplimentar de creanțe: Cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de preferință.

Testul creditorului privat: Reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanței bugetare prin raportare la un creditor mediu diligent, în cadrul unei proceduri de reorganizare, comparativ cu o procedură de faliment. Analiza are la bază un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat și se raportează inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăți propus. Nu constituie ajutor de stat situația în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuțiile pe care le-ar primi creditorul bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolvenței sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi într-o procedură de faliment.Valoare-prag: Reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Valoarea-prag este de 50.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori; pentru salariați este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.