Pentru o societate aflată în stare de insolvență, procedura insolvenței este obligatorie, nu opțională. Societatea este obligată să formuleze o cerere pentru intrarea în insolvență, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Răspunderea pentru întârziere sau pentru neintroducerea cererii aparține reprezentatului legal al societății debitoare, adică administratorului societății. Un creditor prejudiciat de întârziere, l-ar putea chema în judecată pe administrator pentru plata de despăgubiri.

Mai mult, neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul de 30 de zile, constituie infracțiunea de bancrută simplă, care se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare doar la plângerea prealabilă a unei persoane vătămate.

Pe de altă parte, o societate care nu se află în stare de insolvență, nu are dreptul să apeleze la procedura insolvenței. Cu o excepție: dacă starea de insolvență este iminentă, societatea are dreptul (nu și obligația) de solicita deschiderea procedurii. Însă introducerea prematură, cu rea-credință, a unei cereri de deschidere a procedurii, poate atrage răspunderea patrimonială pentru eventualele prejudicii cauzate.